Despre taina Sfântului Mir

Oare botezul creștin nu este suficient pentru mântuire? De ce Biserica a mai așezat și Taina Mirungerii?

Auzi ce spune Sfântul Evanghelist Ioan: «Dar voi ați primit ungere din partea Celui Sfânt și știți toate».

Taina sfântului mir este o lucrare sfântă instituită de Iisus Hristos prin care, ungându-se cu mir sfințit membrele celui botezat și rostindu-se cuvintele rânduite: «Pecetea darului Sfântului Duh, Amin», se împărtășește primitorului harul perfecțiunii vieții duhovnicești începute prin botez.

Această Sfântă Taină a «peceții Duhului Sfânt» sau ungerea cu Sfântul mir, se administrează îndată după sfântul botez de către episcop sau preot, noului botezat. Această «ungere» cu untdelemn sfințit a noului botezat a fost profețită prin Iacov, patriarhul. Pe când acesta dormea cu capul pe o piatră, noaptea i S-a arătat Dumnezeu în vis deasupra unei scări ce ajungea până la cer și pe care se suiau și se pogorau îngerii Lui. Și deșteptându-se Iacov din somn, a zis: «Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor! Și Iacov s-a sculat dimineața și a luat piatra pe care o pusese căpătâi și a pus-o stâlp de aducere aminte și a turnat untdelemn pe vârful ei». Ungerea pietrei cu untdelemn închipuie ungerea creștinului cu untdelemn sfințit sub pecetea Sfântului Duh, căci zice Sfânta Scriptură: «Și voi (creștinii) ca niște pietre vii sunteți zidiți ca să fiți casă duhovnicească». «Pietre vii» sunt numiți creștinii și ungerea pietrei, de către Iacov cu untdelemn a însemnat ungerea pietrelor celor vii (a creștinilor) — prin Duhul Sfânt — cu untdelemn sfințit.

În Legea Veche a lui Moise numai pe împărați aveau poruncă preoții cei mari — arhiereii — să-i ungă cu untdelemn sfințit, iar aceasta era o profeție despre ungerea creștinilor cu untdelemn sfințit. În Legea Darului, a Noului Testament, această Sfântă Taină a mirului, a «ungerii», era administrată numai de către apostoli prin punerea mâinilor și numai celor ce primiseră botezul creștin. Din cauza formei prin care este împărtășită această Taină se mai chema și «punerea mâinilor» spre deosebire de hirotonie ce se chema «punerea mâinilor preoției». Despre această Taină vorbește Sfânta Scriptură când zice: «Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan care, coborând, s-au rugat pentru ei ca să primească Duh Sfânt, căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezați în numele Domnului Iisus. Atunci își puneau mâinile peste ei și luau Duh Sfânt». Din acest text se vede că este vorba de împărtășirea Duhului Sfânt celor ce primiseră botezul și că această împărtășire o făceau numai apostolii, prin punerea mâinilor. Și marele apostol Pavel adeverește că această Sfântă Taină se dădea și pe atunci, îndată după botez, când zice: «Nu întristați pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării».

Iată dar, de ce se dă această mirungere sau «pecetea Duhului Sfânt», îndată după botez:

— Întâi, pentru că așa s-a moștenit de la sfinții apostoli, prin Tradiție;

— Al doilea, pentru că așa ne arată și Sfânta Evanghelie când zice: «întru care voi (creștinii), auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El (Iisus), ați fost pecetluiți cu Sfântul Duh al făgăduinței, Care este arvuna moștenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiți de El și spre lauda slavei Sale». Așadar, întâi se arată credința în Evanghelie și în Iisus și apoi se pune pecetea Duhului Sfânt.

Sfânta Scriptură nu pomenește nimic despre o «Taină a Mirului» împărtășită prin ungere. Ea pomenește, cel mult, despre «punerea mâinilor» în această Taină. Nu cumva este o inovație care nu poate fi socotită nici ca provenind de la Hristos, nici ca fiind o Taină Sfântă?

Nu este nici o inovație, deoarece lucrarea de transmitere a Sfântului Duh în om prin această Taină se numește în Sfânta Scriptură «ungere». În aceste locuri, deși se vorbește în special despre întărirea lăuntrică prin Duhul Sfânt, totuși cuvintele «întărire» și «ungere» presupun și ungere externă prin care se împărtășește harul. Că punerea mâinilor peste cei botezați și ungerea cu mir este una și aceeași Taină, se adeverește prin aceea că sfinții părinți și scriitori bisericești din vechime arată, ca temeiuri scripturistice ale Tainei mirului, locurile din Faptele Apostolilor care vorbesc de punerea mâinilor. Prin urmare, atât punerea mâinilor cât și ungerea cu mir sunt apostolice. Apostolii au săvârșit aceasta sub ambele forme mai ales atunci când, răspândindu-se creștinismul, ei n-au mai putut merge personal la toate comunitățile și au administrat această Taină prin ungere cu sfântul mir. În nici un caz nu se poate presupune că practicarea ungerii cu sfântul mir s-ar fi introdus într-un timp postapostolic, deoarece Biserica n-a introdus și n-a permis nici o schimbare în cele orânduite de apostoli; și chiar dacă s-ar fi încercat vreo schimbare, s-ar fi născut opoziții despre care ar fi cu neputință să n-avem vreo mărturie, dacă ele ar fi existat.

Esențialul în această Taină este revărsarea Sfântului Duh, ungerea, în acest caz, reprezentând ceva secundar și fiind identică cu «punerea mâinilor». «Ungerea» și «punerea mâinilor» sunt cuvinte reprezentând două acțiuni care în cazul de față sunt deosebite numai ca formă, dar în fond având același efect.

Dacă prin Taina Mirului se împărtășește Sfântul Duh și dacă ea se aplică numai celor botezați, în ce măsură mai este ea necesară, de vreme ce cei botezați au primit la botez și Sfântul Duh? În acest sens se lămuresc cuvintele Scripturii: «v-ați spălat, v-ați sfințit, v-ați îndreptat întru numele Domnului Iisus Hristos și întru Duhul Dumnezeului nostru». De ce mai este nevoie de o altă Taină prin care să se împărtășească Duhul Sfânt, mai ales imediat după botez?

Trebuie să știi că, într-adevăr, botezul și mirungerea sunt două Taine ale Bisericii lui Hristos, deosebite una de alta, dar și darurile Sfântului Duh sunt deosebite și felurite. Așa încât în Taina sfântului botez se dă darul Sfântului Duh spre ștergerea păcatului strămoșesc și a celorlalte păcate, pe când în Taina sfântului mir se dă darul Sfântului Duh de a stărui în curăția primită de la botez. Mai mult, prin această Sfântă Taină se dă și darul cunoștinței, care este unul din cele șapte daruri ale Sfântului Duh. Sfânta Scriptură, arătând acest adevăr zice: «Dar voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt și știți toate»; și iarăși: «Cât despre voi, ungerea pe care ați primit-o de la El rămâne întru voi și nu aveți trebuință să vă învețe cineva, ci precum ungerea Lui vă învață despre toate, și învățătura aceasta este adevărată și nu este minciună, rămâneți întru El, așa cum v-a învățat». Din aceste cuvinte dumnezeiești putem destul de clar a înțelege că ungerea cu sfântul mir are o mare importanță pentru mântuirea noastră.

Mai întâi de toate, prin pecetluire ni se dă Duhul Sfânt, Care ne fusese făgăduit și Care este «...arvuna moștenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiți de El și spre lauda slavei Sale». În al doilea rând, ni se dă darul cunoștinței prin care știm toate lucrurile. Deci, «ungerea» ne învață tot ce trebuie să cunoaștem spre a ne mântui, adică: să credem statornic în Iisus Hristos și în cuvintele Evangheliei Lui; să fim ascultători față de apostolii Lui; să răbdăm până la moarte, când vom fi prigoniți, pentru adevărul lui Hristos și pentru Evanghelia Lui; să dăm dovadă de aceste virtuți creștinești pentru ca să rămână cu noi «ungerea», «pecetea Duhului Sfânt», arvuna luată pentru ziua răscumpărării, căci altfel ni se va lua «arvuna» înapoi și nu mai avem răscumpărare. «Eu vin curând, ține ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa».

Prin urmare, iată pe scurt în ce constă puterea Tainei Sfântului Mir. Formula prin care se împărtășește Taina Sfântului Mir este deci: «Pecetea darului Sfântului Duh». Această formulă este alcătuită pe baza textelor biblice care sunt în legătură cu Sfânta Taină a Mirului, ținându-se seama de sensul și de esența sa, de partea internă a acestei sfinte Taine. În Sfânta Scriptură sunt texte în care Taina aceasta este numită «pecetluire» și în care se spune că prin ea se împărtășește darul Sfântului Duh, după cum este scris: «Petru le-a răspuns: Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt».

Primirea darului Sfântului Duh se face, cum am văzut, prin Taina ce urmează imediat botezului, prin punerea mâinilor sau prin ungerea cu mir. Sfânta Scriptură deosebește «punerea mâinilor» de «punerea mâinilor preoției».

De la început această Taină se chema «punerea mâinilor», dar se chema și «ungere» și «pecetluire».

Atât «punerea mâinilor» cât și «ungerea» sunt de origine apostolică și se referă la una și aceeași Taină: Taina Sfântului Mir sau Taina mirungerii.

Care este materia văzută, folosită în Taina mirungerii?

Sfântul și Marele Mir se compune din untdelemn amestecat cu mirodenii, pregătit (fiert) după o rânduială anumită, în fiecare an, în primele trei zile din Săptămâna Patimilor, apoi sfințit de către episcopii unei Biserici autocefale, în frunte cu cel dintâi dintre ei, Joi în aceeași săptămână, la Sfânta Liturghie, apoi se împarte episcopilor și tuturor bisericilor. Prin mulțimea mirodeniilor din care se compune, el închipuiește felurimea darurilor și puterilor Duhului Sfânt. Sfântul Mir e folosit nu numai la a doua Taină după botez, ci și la sfințirea bisericilor.

Dar cum se face, practic, ungerea cu Sfântul și Marele Mir?

După săvârșirea botezului, preotul citește îndată rugăciunea în care cere lui Dumnezeu să învrednicească pe noul botezat de Darul ungerii cu Sfântul Mir și de împărtășirea cu Sfintele Daruri ale Sfântului Duh. Apoi unge pe botezat cu Sfântul Mir, făcându-i semnul crucii: la frunte, pentru sfințirea minții și a gândurilor; la ochi, gură, urechi, pentru sfințirea simțurilor; la piept și pe spate, pentru sfințirea inimii și a dorințelor: la mâini și la picioare, pentru sfințirea faptelor și a căilor creștinului. De fiecare dată zice cuvintele: «Pecetea Darului Sfântului Duh», «Amin». Aceste cuvinte sunt luate din a doua epistolă a Sfântului Apostol Pavel către corinteni, unde spune: «Iar cel ce ne adeverește pe noi împreună cu voi, întru Hristos, și ne-a uns pe noi, este Dumnezeu Care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna Duhului în inimile noastre».

Ungerea aceasta este, așadar, semnul Darului Sfântului Duh, Care S-a pogorât în chip nevăzut asupra Mântuitorului ca om și asupra sfinților apostoli și care ni se dă și nouă după botez, în chip nevăzut. Prin ungere, noul botezat devine creștin adevărat și deplin, un nou Hristos, adică uns al Domnului, căci cuvântul grecesc «Hristos» înseamnă «uns».